FORMING COMPETENCIES - WE FORM SPECIALISTS

FORMĂM COMPETENÅ¢E – FORMĂM SPECIALIȘTI

Abstract

We are living in a constantly changing society, with tendencies of alignment with international educational standards, which underlines the fact that the training of the specialist in medical recovery and not only is based on a cumulus of skills without which he can not carry out his activity at the most high standards to finally achieve the desired results.

More and more often we hit the one we can call the number one requirement, in order to get a job, namely COMPETENCE !!! Do you have the skills or not? it is without question the question of the moment of a job interview.

V.Copilu , defined competence as the interaction of the three C - knowledge, capacities and behaviors, where competence is the pillar of the training of any specialist.

The formation of the modern man implies its development from an intellectual, ethical and aesthetic point of view, in relation to the requirements of today's society. The preparation for a future profession should have as a starting point the formation of the knowledge and self-knowledge capacity in order to identify the predispositions and motivations for the profession concerned. When talking about professional skills, we relate to the combination of knowledge, the ability to apply and synthesize all that we have learned with the ultimate goal of completing the tasks required at the workplace, in accordance with the specified level in the occupational standard.

Today, making a retrospective analysis of the 10 years as an ATI physical therapist, I realize that the fresh graduate in physical therapy has sufficient knowledge, skills, but does not have enough experience to apply and use, because the main problem of traditional forms education is that the specialist is ready to take up positions but can not achieve them. The key to addressing this fundamental problem in the training of specialists is to address an educational policy based on a competency curriculum.

 Rezumat

Trăim È‹ntr-o societate È‹n continuăb schimbare, cu tendințe de aliniere la standardele educaționale internaționale, tendințe ce subliniază faptul că formarea specialistului È‹n recuperare medicalăși nu numai , are la bază un cumul de competențe fără de care nu È‹și poate desfășura activitatea la cele mai È‹nalte standarde, pentru ca È‹n final să obțină rezultatele dorite.

Tot mai des ne lovim de cea ce putem numi cerința numarul 1, È‹n vederea obținerii unui loc de muncă, și anume COMPETENÅ¢A!!!

Aveți sau nu competențe? este fără È‹ndoială È‹ntrebarea momentului la un interviu de angajare. V. Copilu definea competența, ca fiind interacțiunea celor 3 C - cunoștințe, capacități și comportamente, unde competența reprezintă pilonul formării oricărui specialist.

 Formarea omului modern implică dezvoltarea lui din punct de vedere intelectual, etic, estetic, È‹n raport cu cerințele societății actuale. Pregătirea pentru o viitoare profesie ar trebui să aibă ca element de È‹ncepu formarea capacității de cunoaștere și autocunoaștere, cu scopul de a identifica predispozițiile și motivațiile pentru profesia vizată. Cȃnd vorbim de competențe profesionale, ne raportăm la maniera de combinare a cunoștințelor, la capacitatea de aplicare și de sintetizare a tot ceea ce am deprins cu scopul final de a duce la bun sfȃrșit sarcinile cerute la locul de muncă, È‹n concordanță cu nivelul calificativ specificat È‹n standardul ocupațional.

Astăzi, făcȃnd o analiză retrospectivă, a celor 10 ani ca și kinetoterapeut ATI, realizez faptul ca proaspătul absolvent în kinetoterapie, deține suficiente cunoștințe, abilități, dar nu are suficientă experiență de aplicare, de utilizare a acestora, pentru că principala problemă a formelor tradiționale de educație constă È‹n faptul că specialistul este pregătit să È‹nsușească funcții, dar nu le poate realiza.

Cheia rezolvării acestei probleme fundamentale È‹n procesul formării de specialiști este abordarea unei politici educaționale bazate pe un curriculum axat pe competențe.