Aspects of kinesiotherapy as regards tibia and fibula post-fracture rehabilitation

Aspecte ale kinetoterapiei în tratamentul postfractură de tibie și peroneu

  • Elena RABOLU University of Pitești
Keywords: fracture, tibia, fibula, kinesiotherapy, fractură, tibie, peroneu, kinetoterapie

Abstract

            Abstract

            The purpose of this study was to highlight how important kinesiotherapy is with regard to patients having suffered fractures followed by surgical operations and needed extensive periods to recover. The research was conducted on a 35-year old female patient with double comminuted fracture of tibia and fibula.

            The kinetic treatment consisted of medical gymnastics (anti-declivitous posture, isometric muscle contractions, passive, active mobilizations, active mobilizations with resistance, massage, free exercises with items, neuro-proprioceptive facilitation techniques, gait exercises using a walking frame, crutches, cane and without an aid, exercises on equipment (stationary bicycle).

            The following devices were used in order to achieve an assessment as effective as possible: articular movement balance, muscular balance, somatometric exam, pain assessment scale.

            Thus, the results obtained in the final tests revealed both improvement in muscle strength and range-of-motion on the limb where the fracture occurred, as well as alleviation of pain; the patient was able to gradually begin to walk again without support after approximately 4 months.

            To conclude, if applied as early as possible, in an organized and individualized manner, kinesiotherapy is the key to sequalae-free rehabilitation of patients with double comminuted fracture of tibia and fibula.

 

            Rezumat

Scopul acestui studiu a fost acela de a evidenția importanța kinetotearpiei la pacienții cu care au suferit fracturi urmate de intervenții chirurgicale și care au necesitat au necesitat o perioada lungă de recuperare. Cercetarea s-a desfășurat pe o pacientă în vârstă de 35 de ani cu dublă fractură  cominutivă de tibie și peroneu.

Intervenția kinetică a constat în gimnastică medicală (posturări antideclive, contracții izometrice, mobilizări pasive, active, active cu rezistență, masaj, exerciții libere cu obiecte, tehnici de facilitare neuroproprioceptivă, exerciții de mers cu cadru, cârje, baston și fără mijloc ajutător, exerciții la aparate (bicicletă ergometrică).

Pentru o evaluare cat mai eficientă s-au folosit: bilanțul articular, bilanțul muscular, examenul somatometric, scala de evaluare a durerii.

Astfel rezultatele obținute la testările finale au relevat atât o îmbunătățire a forței musculare și a amplitudinii de mișcare la nivelul membrului la care a survenit fractura, cat și o ameliorare a fenomenelor dureroase, pacienta reușind sa-și reia treptat mersul fără sprijin după aproximativ 4 luni.

Ân concluzie kinetoterapia aplicată cât mai precoce, organizat și individualizat reprezintă cheia succesului în recuperarea fără sechele a pacienților cu dublă fractură cominutivă de tibie și peroneu.

Published
2018-06-07
Section
Articles