CONSIDERATIONS REGARDING THE CONCEPT OF AGING AND GERIATRIC CARE

CONSIDERAÅ¢II PRIVIND CONCEPTUL DE ÂMBĂTRÂNIRE ȘI ASISTENÅ¢Ă GERIATRICĂ

Abstract

The number of old people is increasing during the recent years. In this context it is necessary to underline the difference between physiological and pathological aging. The first refers to normal aging, in which constant changes during adult lifetime decrease individual viability. In pathological aging morpho-functional changes appear and they are generated by the possibility of organs to be affected. We consider important for these categories of people to have an active life with a lot of movement in various forms. The lack of physical activity in elderly persons leads to weight gain, chronic disease and promotes the development cardiovascular disease, joint disease and endocrine-metabolic diseases like diabetes, which affect the quality of life. Physical activity should have continuity: during the childhood and adolescence it ensures growth and harmonious development, helps the adult to maintain healthy, and helps to preserve health during old age as prophylactic therapy, rehabilitation and recovery. Physical therapy programs for elderly persons should be adequate to the clinical status of the subjects and to motivate more and more people to have active lives. The introduction of the elements of physical therapy programs in adapted physical activity can be considered a solution for elderly people, increasing the endurance and resistance to disease of these people. The implementation of some programs consisting of exercises with a controlled dosage intensity effort, adapted and individual in the communities of elderly people has beneficial effects and it represents an optimal solution for health services. On the other hand, a therapeutic program is especially useful for society, as it involves fewer financial efforts and the adapted physical activities and physical therapy are really eligible options in this regard.

Rezumat

Ân ultimii ani numărul persoanelor de vârsta a treia este în continuă creștere. Ân acest context este necesar să subliniem diferența  între îmbătrânirea fiziologică și îmbătrânirea patologică, prima se referă la îmbătrânirea normală, în care schimbările continue pe parcursul vieții adulte scad viabilitatea individului, în îmbătrânirea patologică apar modificări morfo-funcționale generate de posibilitatea apariției unei afectări ale organelor. Considerăm important ca aceste categorii de persoane să aibă o viață din care să nu lipsească mișcarea sub diferite forme. Lipsa activității fizice la  persoanele vârstnice duce la creșterea în greutate, favorizează apariția unor afecțiuni cornice precum bolile cardio-vasculare, bolile articulare de uzură și bolile endocrino-metabolice precum diabetul, afectând  calitatea vieții. Activitatea fizică trebuie să aibă continuitate, în copilărie și adolescență asigură creșterea și dezvoltarea armonioasă, la adult contribuie la menținerea stării de sănătate, iar în perioada bătrâneții ajută la conservarea sănătății ca terapie profilactică, de reeducare și recuperare. Programele de kinetoterapie destinate persoanelor vârstnice, trebuie să fie adecvate stării clinice a subiecților și să motiveze cât mai multe persoane să ducă o viață activă. Introducerea în programele de kinetoterapie a unor elemente din activitățile fizice adaptate poate fi considerată ca o soluție pentru persoanele vârstnice, determinând creșterea rezistenței la efort și creșterea rezistenței la îmbolnăvire a acestor persoane.Implementarea unor programe alcătuite din exerciții fizice, cu o dozare controlată  a intensității efortului, adaptate și individualizate, în colectivitățile de vârstnici, are efecte benefice și reprezintă o soluție optimă la îndemâna serviciilor de sănătate. Pe de altă parte, un program terapeutic este cu atât mai util societății, cu cât el implică eforturi financiare mai mici, iar activitățile fizice adaptate și kinetoterapia într-adevăr sunt opțiuni eligibile din acest punct de vedere.