STUDY REGARDING SHOULDER ASSESSMENT IN PATIENTS WITH POST-TRAUMATIC LESIONS AT THIS LEVEL

STUDIU PRIVIND EVALUAREA UMĂRULUI LA PACIENÅ¢II CU LEZIUNI POSTTRAUMATICE LA ACEST NIVEL

Abstract

The shoulder, through its complexity, always represents a challenge for the physical therapist and when we speak about shoulder rehabilitation, we should take into consideration the entire scapular belt, as well as the neighboring segments, including the cervical area, thoracic area, as well as the entire upper limb.

            This joint complex must provide a double function: to allow a higher arm amplitude mobility, adding elbow and wrist mobility in order to move the hand widely around the body and to allow good stability in case the upper limb might need strength (grips, holding heavy objects, support on the hands, etc.).

            The participation of all the segments of the scapular belt kinematic unit, shoulder-arm, provides for the upper limb a higher movement amplitude in all ways, enhancing the movement freedom necessary accomplish its multiple functions. [1]

            That is why, the various post-traumatic pathologies (and not only) determine the significant decrease of this "freedom of movement" and difficulties in accomplishing the ADL-s, therefore, an assessment as complex as possible of shoulder functioning will lead to the finding of the best therapeutic solutions in order to rehabilitate it.

            In this study, our purpose is to find a complex of evaluation methods which should allow an assessment as accurate as possible of the scapular belt deficit in general and of the shoulder joint deficit in particular.

 Rezumat

Umărul, prin complexitatea sa, reprezintă întotdeauna pentru kinetoterapeut o provocare, iar când vorbim de recuperarea umărului trebuie să avem în vedere întreaga centură scapulară, precum și segmentele învecinate, aici intrând zona cervicală, cea toracală, precum și membrul superior în totalitate.

            Acest complex articular trebuie să asigure o dublă funcție: să permită o mobilitate de mare amplitudine a brațului, la care se adaugă mobilitatea cotului și încheieturii mâinii, pentru deplasarea mâinii mult în jurul corpului, și să permită o bună stabilitate pentru cazul în care membrul superior ar avea nevoie de forță (apucări, ținerea unor obiecte grele, sprijin pe mâini etc).

            Participarea tuturor segmentelor unității cinematice centură scapulară, umăr-braț, asigură membrului superior o mare amplitudine de mișcare și în toate sensurile, conferindu-i libertatea de deplasare necesară îndeplinirii multiplelor lui funcții. [1]

            Tocmai de aceea, diversele patologii posttraumatice (și nu numai) determină reducerea semnificativă a acestei "libertăți de mișcare" și dificultăți în realizarea ADL-urilor, motiv pentru care, o evaluare cât mai complexă a funcționalității umărului va determina găsirea celor mai bune soluții terapeutice în vederea recuperării acestuia.

            Ân studiul de față ne-am propus să găsim un complex de metode de evaluare care să ne permită o apreciere cât mai fidelă a deficitului funcțional al centurii scapulare în general și a articulației umărului în special.