THE KINETIC APPROACH IN THE TREATMENT OF SCAPULO – HUMERAL PERIARTHRITIS

ABORDAREA KINETICĂ ÂN TRATAMENTUL PERIARTRITEI SCAPULO-HUMERALE

Abstract

Scapulo – humeral periarthritis can be considered of great interest and extremely important because the shoulder is the connection between the human torso and the upper arm, a very important link when it comes to performing daily movements related to the arm.

The purpose of this study is to prove the role of kinetotherapy in the range of motion performed by the shoulder but also its role in increasing life quality of those diagnosed with scapulo – humeral periarthritis by using solid arguments based on specific results.

A total of 20 patients with ages between 38 and 68 years old diagnosed with scapulo – humeral periarthritis in different clinical forms were selected.

The methods used in this study were the observational method, tests method and graphic method. Out of these 3 methods, the tests method appears to be the most relevant one because it made possible the comparison between a series of clinic – functional aspects noted at each patient at the time of admission and that of discharge. The assessing method for the range of articular movements was articular testing, to evaluate the pain, the pain visual analog scale was used (VAS) and for the pathological particularities of each subject it was used the Dash questionnaire.

The recovery program was based on joint pain and stiffness relief, the reestablishment of movements in the shoulder girdle, restauration of the stability, movement control, ability and overall functionality of the shoulder.

By analyzing the data from the the first and the last examination a number of differences were observed between the initial stage and the final one. The given differences were based on improvement of health, quality of life and functionality and at the same time general heath of patients in the experimental group.

The recovery programs that were built helped in restoring tendon compliance and articular values, force and muscular strength, also motor control and ability of the affected shoulder were improved. Patients managed to increase their effort resistance and to reintegrate in society by following the same life principles as before the impairment.

 Rezumat

Periartrita scapulo – humerală este considerata o afecțiune de mare interes și este deosebit de importantă, deoarece, umărul este legatura dintre trunchiul uman și braț, legatură foarte importantă pentru realizarea tuturor activităților zilnice efectuate de acesta.

Scopul acestui studiu este să demonstreze rolul kinetoterapiei în creșterea amplitudinii de mișcare la nivelul umărului cât și creșterea calității vieții persoanelor diagnosticate cu periartrită scapulo – humerală prin aducerea unor argumente solide bazate pe rezultate concrete.

Pentru studiul efectuat am selectat 20 de pacienți diagnosticați cu periartrită scapulo – humerală în diferitele ei forme clinice, persoane cu vârste cuprinse între 38 și 68 de ani.

Metodele utilizate au fost: metoda observației, metoda testelor și metoda grafică. Dintre acestea cea mai relevantă este metoda testelor, deoarece, a reușit să evidentieze diferențele dintre o serie de aspecte clinico – funcționale constatate la fiecare pacient în momentul internării și cel al externării. Astfel, ca metodă de evaluare a amplitudinii articulare a fost utilizat testingul articular, pentru evaluarea durerii a fost utilizată scala analog vizuală (VAS) iar pentru particularitățile patologice ale fiecărui subiect în parte, a fost utilizat Chestionarul Dash.

Programul de recuperare s-a bazat pe combaterea durerii și a redorii articulare, recâștigarea mobilității în articulațiile centurii scapulare, a forței musculare și pe refacerea stabilității, mișcării controlate, abilității și funcționalității globale a umărului.

Analizând datele obținute la prima și la ultima examinare a fost observată o serie de diferențe între stadiul inițial și cel final, diferențe date de îmbunătățirea sănătății, a calității vieții, a funcționalității și totodată a stării generale de sănătate a pacienților din lotul experimental.

Programele de recuperare construite au contribuit la refacerea complianței tendinoase și a valorilor articulare, la refacerea forței și rezistenței musculare, a controlului motor și a abilității umărului afectat, la readaptarea la efort a bolnavilor și la reintegrarea lor  cât mai complexă la principiile și viața de dinaintea afectării.