THE ROLE OF KINETOTHERAPY IN REDUCING THE HEALTH OF THE PATIENT WITH CHRONIC PULMONARY HEART DISEASE
ROLUL KINETOTERAPIEI ÂN AMELIORAREA STĂRII DE SĂNĂTATE A PACIENTULUI CU CORD PULMONAR CRONIC
Abstract
Chronic pulmonary heart disease (cor pulmonale) is usually known as the failure of the right heart during chronic pulmonary or extra-pulmonary conditions, which affects pulmonary ventilation, pathophysiologically means pulmonary hypertension, anatomically right ventricular hypertrophy, and clinically evolution to right heart failure (RHF).
The chronic pulmonary heart disease develop as a distinct clinical entity, it is not a disorder, it is not revealing by its own particular symptomatology, mostly appears as a functional stage in the progression of various conditions that are related to the pulmonary structures and the chest box.
The social feature of the pulmonary heart disease is thus a set of measures involving not only the physician but also the social body itself that has to interfere with legislative measures in national or international campaigns to prevent emissions, to fight against tobacco consumption, seasonal vaccinations, measures which, although compared to curative medicine have a significant role, the latter can not be underestimated in particular if the curative treatment is applied in the initial stages of the disease.
The patient with cardio-respiratory disfunction, determined by a particular illness, could fit a set of complementary and progressive measures aimed to improve the overall clinical and physical condition, psychological problems and the socio-economic consequences of the disease. The cumulation of the above is the daily vision of recovery assistance.
Along with thoracic surgery and orthopedics, internal medicine, with its specialties of pneumology, cardiology, neurology, rheumatology, addresses the respiratory deficiency through obstructive and restrictive dysfunctions, installed in the development of its various pulmonary or extrapulmonary conditions.
Rezumat
Prin cord pulmonar cronic înțelegem o îmbolnăvire a inimii drepte, în cursul unor afecțiuni cronice pulmonare sau extra-pulmonare, care afectează ventilația pulmonară, îmbolnăvire tradusă fiziopatologic prin hipertensiunea pulmonară, anatomic prin hipertrofia ventriculului drept, iar clinic, prin evoluția spre insuficiența cardiacă dreaptă (ICD).
Cordul pulmonar cronic ne apare ca o entitate clinică distinctă, nu este o boală, nu se exprimă printr-o simptomatologie proprie, particulară, ci reprezintă un stadiu funcțional în evoluția unor afecțiuni diverse, care țin de structurile pulmonare și de cutia toracică.
Aspectul social în problema cordului pulmonar constă astfel într-un ansamblu de măsuri în care este implicat nu numai medicul, dar însuși organismul social care trebuie să intervină prin măsuri de legislație în campanii naționale sau internaționale de prevenire a noxelor, de combatere a tutunului, de vaccinări sezoniere, măsuri care deși în comparație cu medicina curativă au rol preponderent, acesta din urmă nu poate fi subestimat îndeosebi dacă tratamentul curativ se aplică în etapele inițiale ale bolii.
Bolnavului cu disfuncție cardio-respiratorie, determinată de o anumită afecțiune âi este binevenit un ansamblu de măsuri complementare și progresive ce au drept obiectiv principal ameliorarea condiției clinice și fizice globale, a problemelor psihologice și a consecințelor socio-economice ale bolii. Cumulul celor menționate mai sus reprezintă viziunea cotidiană privind asistența de recuperare.
Alături de chirurgia toracică și ortopedie, medicina internă, cu specialitățile sale pneumologie, cardiologie, neurologie, reumatologie, abordează deficientul respirator prin disfuncțiile obstructivă și restrictivă, instalate în cadrul evoluției diverselor sale afecțiuni pulmonare sau extrapulmonare.
