THE EFFECTIVENESS OF PROPRIOCEPTIVE NEUROMUSCULAR FACILITATION TECHNIQUES IN TREATING BRACHIAL PLEXUS PARALYSIS

EFICIENÅ¢A TEHNICILOR DE FACILITARE NEUROMUSCULARE PROPRIOCEPTIVE ÂN TRATAMENTUL PARALIZIEI DE PLEX BRAHIAL

Abstract

The aim of this paper is to adapt the proprioceptive neuromuscular facilitation techniques to the very complex problem of motor and sense deficit encountered in brachial plexus paralysis cases. Beside the functional degradation and the inability to use the affected limb during social activities, the motor and sense deficit in the limb leads to a total dysfunction of the patient's body. The patient adopts a deficient posture that attracts other medical problems. In contrast, the suppression of both voluntary, and reflex and synkinetic movements leads to severe, even irreversible deficiencies. The study was conducted on a 47-year-old female patient, with the clinical diagnosis of dissociated left brachial plexus paralysis. This study used the following research methods: the theoretical documentation method, the observation, the inquiry, the experiment, methods of measuring, recording, analyzing and graphically representing the data. The assessment methods were complex, consisting in: a clinical and functional neurological examination of the patient, an examination of the motor skills and reflexes, an assessment of the patient's range of motion, an examination of the muscle strength and a global motor assessment of the injured limb. The physical therapy program consisted in the application of the analytically directed facilitation techniques, and globally directed, on the Kabat diagonals. The recorded results confirmed the hypotheses, the selection of the most effective proprioceptive neuromuscular facilitation techniques has led to the optimization of the results regarding the improvement of global dysfunction in a patient with brachial plexus paralysis.

 Rezumat

Scopul lucrării este reprezentat de adaptarea tehnicilor de facilitare cu privire la problematica deosebit de complexă, ridicată de evoluția deficitului motor și senzitiv în paraliziile de plex brahial. Pe lângă degradarea funcțională și incapacitatea utilizării membrului afectat în activitățile sociale, deficitul motor și senzitiv a membrului duce la o disfuncție totală a organismului pacientului. Acesta adoptă o poziție deficitară care atrage după sine alte probleme de ordin medical. Ân contrast, abolirea mișcărilor voluntare, cât și a celor reflexe automate și sincinetice conduc la deficiențe grave și chiar ireversibile. Studiul s-a realizat asupra unei paciente de 47 ani cu diagnosticul clinic de paralizie de plex brahial stâng, tipul disociat. Ân cercetare, am folosit ca metode de lucru: metoda documentării teoretice, observației, anchetei, experimentală, metode de măsurare, înregistrare, prelucrare și reprezentare grafică a datelor. Metodele de evaluare utilizate au fost complexe, constând în: examenul clinic și funcțional al bolnavului neurologic, examenul motricității, reflexelor, evaluarea amplitudinii de mișcare, bilanțul muscular și "Bilanț motor global al membrului superior" afectat. Programul kinetoterapeutic a fost constituit din aplicarea tehnicilor de facilitare dirijate analitic, dar și global pe diagonalele Kabat. Rezultatele obținute confirmă ipotezele formulate, astfel, selectarea celor mai eficiente tehnici de facilitare neuroproprioceptive au condus la optimizarea rezultatelor în ceea ce privește ameliorarea disfuncționalității globale la un pacient cu paralizie de plex brahial.